Naşti şi mori

Nu cred că sunt singura persoană care se gândeşte la asta, chiar nu aş putea crede lucrul acesta.

Suntem oameni şi ca toţi oamenii avem vise, visuri, gânduri, fantezii, obiceiuri şi dorinţe.

Eu ca individ, mă întreb ce se va întâmpla cu mine?

M-am născut, am crescut, am evoluat şi poate m-am maturizat, ce se întâmplă după aceea? Ne chinuim o viaţă-ntreagă să-l găsim pe „The one”, ameţim, obosim, ne sacrificăm şi în momentul în care nu mai putem, alegem primul ratat ce ne iese în cale. Hai să nu fim atât de răutacioşi, poate ratatul întâlnit aleatoriu are părţile lui bune, sau mai bine zis, încercăm să găsim în orice lucru rău şi ceva bun, asta pentru că suntem oameni şi unii oameni gândesc pozitiv, acum generalizez.

Aşa, l-am găsit pe ratat şi ne întemeiem o familie, muncim, ne zbatem, ne agităm, ne dăm peste cap şi facem tot posibilul. Ne luăm poate o casă, avem poate un job bine plătit şi o maşină cât să ne ducă de colo-colo. Ne gândim apoi, în momentul în care ne vedem realizaţi cel puţin pe jumătate, că vrem să facem un copil. Şi-l concepem cu ratatul, care se dovedeşte a fi foarte bun in „domeniul” ăsta, ştiam noi că măcar un lucru trebuie să aibă!

Am ajuns la partea când naştem la rândul nostru o mică fiinţă. Şi este atât de drăgălaş cu mânuţele lui micuţe şi zâmbetul ce te face să uiţi de toate răutăţile din lume, cu ţipătul asurzitor ce te trezeşte in toiul nopţii, cu nervii de oţel ce-i capeţi între timp, cu toate micile lucruri pe care poate nu le bagi in seamă, dar ele există şi te macină uşor, uşor sau te bucură.

Creştem monstruleţul minune şi viaţa ta incepe să se învârtă din ce în ce mai mult în jurul lui. El îţi captează atenţia din ce în ce mai mult, el devine centrul universului tău, nici nu-ţi mai pasă de ratat sau de alte personaje care până de curând făceau parte din viaţa ta.

Şi ajungi la o anumită vârstă, îi spune cea de-a treia şi te întrebi aşa înainte de culcare şi sculare, ce ai realizat. Ai pus ceva bani deoparte pentru monstruleţ, ca să aibă atunci când o creşte, ai o casă in rate cumpărată alături de ratat şi aştepţi să-şi ia monstruleţul zborul din cuib. Ajungi să ai o mie de boli, să nu mai ţii minte unde ţi-ai lăsat ochelarii, să nu mai ştii ce-ai în frigider. Aştepţi cu sufletul la gură ca ratatul să-şi dea ultima suflare, asta în cel mai bun caz, se poate întâmpla si invers să ştii .. Şi apoi?!?!

Ce s-a întâmplat cu tine? Ce s-a întâmplat cu visele, visurile, fanteziile si dorinţele tale? Te-ai născut, ai crescut, ai născut şi ai murit. N-ai lăsat nimic în urma ta, dar nimic. Cu atât de puţin ne mulţumim? Cu un monstruleţ haios care probabil va lua exemplu de la tine şi va face acelaşi lucru? Nu vrei sa-ţi laşi amprenta pe lumea asta? Chiar nu vrei să faci ceva de care va fi mândru copilul monstruleţului?

Eu mă gândesc in fiecare seară la acest lucru si ştiu ce voi face, vă las şi pe voi să faceţi acelaşi lucru, poate într-o zi veti gasi acel "ceva"ce vă va diferenţia de oamenii obişnuiţi. Mult noroc!