marți, 1 februarie 2011

L-am omorat!

L-am omorat!
Da, eu!

Nu stiu ce m-a apucat. Dintr-o data tipa la mine, se uita cu ochi nebuni si inlacrimati incat nu m-am putut abtine, l-am sfasiat in cel mai crunt mod posibil.

Sunt vinovata, stiu, dar a fost doar un moment de nebunie. Toata lumea innebuneste, eu am innebunit atunci.

Taci ca stiu, o sa ma pedepseasca tare! Astept, sunt in continua asteptare.
Astept sa ma ia, cat de curand, sa ma invaluie cu a lui mireasma, cu a lui privire, cu a lui atingere ce ma face sa tremur, sa ma sarute suav si sa ma traga langa el, astept sa ma ia in brate si sa-mi spuna-n soapta..."esti numai a mea acum"

O sa ma ierte, stiu! Sunt sigura!

Ii zambesc si o sa ma iubeasca, il sarut si-o sa ma doreasca!
Vom fi in sfarsit fericiti pentru ca l-am omorat. O sa fim chit!

Am numai sange pe mine, pe sani, pe gura, pe par si intre nari. E rosu aprins. L-am sfasitat!

Imi pare rau, ma ierti?